Cum a contrazis Stalin Ambasada Rusiei. Ion Cristoiu a publicat relatarea unei întâlniri istorice

Stenograma întâlnirii din luna februarie 1946 dintre Iosif Stalin şi delegaţia Asociaţiei Române pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) a fost publicată în contextul în care Ambasada Rusiei la Bucureşti a postat un mesaj pe Facebook, în preajma Sărbătorilor, prin care spunea că Armata Roşie nu s-a ocupat de violuri şi tâlhării, ci a eliberat de fascism ţările Europei de Est şi Europei Centrale.

• Hackerii nord-coreeni, responsabili pentru 61% dintre furturile de criptomonede din 2024
• O tonă de petarde, găsită de polițiști în locuința unui bucureștean

Redăm integral relatarea pe care jurnalistul Ion Cristoiu o are pe blogul său, în ediţia de vineri:

Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti – contrazisă de Stalin

Pe 28 decembrie 2018, la ora 16.30, pe pagina de Facebook a Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti a fost postat un text care pune la îndoială adevărul istoric potrivit căruia ajunsă pe teritoriul românesc Armata Roţie s-a dedat la grave abuzuri împotriva populaţiei civile:

„Pe parcursul unei lungi perioade de timp, în presa occidentală şi cea românească apar periodic diverse publicaţii menite să-i denigreze pe ostaşii Armatei Roşii care au eliberat de fascism ţările Europei de Est şi Europei Centrale. În cadrul acestei perpetue campanii de propagandă, ostilii critici anti-sovietici şi anti-ruşi încearcă insistent să-i convingă pe oameni că Armata Roşie era o adunătură de tîlhari şi violatori care nu ştiau de nicio milă faţă de populaţia civilă. Astăzi asistăm la o revitalizare a acestei campanii. (…)

Mitul creat de cei cu atitudinea antirusă, cu acel «Davai ceas, davai palton» (tradus din «Dă ceasul, dă haina»), conform căruia trupele sovietice au jefuit masiv populaţia românească în 1944, are prea puţin de a face cu realitatea. (…)”

În replică la această încercare a Ambasadei ruse de a nega abuzurile comise de Armata Roşie după intrarea pe teritoriul românesc, voi apela la un document istoric:
Stenograma întîlnirii din februarie 1946 dintre Stalin şi o delegaţie ARLUS

Între 25 ianuarie – 25 februarie 1946, o Delegaţie ARLUS vizitează URSS la invitaţia Asociaţiei sovietice VOKS.

Din delegaţie au făcut parte:
Prof. dr. C.I. Parhon preşedintele ARLUS-ului, Mihai Magheru, secretar general ARLUS, dr. Simion Oeriu, comisar general pentru Aplicarea Armistiţiului şi vicepreşedinte al ARLUS-ului, prof. Al. Rosetti, rectorul Universităţii din Bucureşti, Victor Eftimiu, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români, prof. Andrei Oţetea, rectorul Universităţii din Iaşi, prof. Emil Petrovici, rectorul Universităţii din Cluj, colonel Egizzio Massini, directorul general al Operei Române din Bucureşti, Dora Massini, soprană la Operă, soţia lui Egizzio Massini, Teodor Rudenco, şeful Secţiei Cultură a CC al PCR, A. Popper, directorul editurii Cartea Rusă, Mihai Gheorghiu Bujor, unul dintre fondatorii PCR, membru ARLUS, Constantin Papadopol- Calimah, traducător, membru ARLUS, Lascăr Catargiu, în vîrstă de 74 de ani, şeful Secţiei Economice a ARLUS, fiul marelui politician Conservator Lascăr Catargiu.

Delegaţia a fost primită de Stalin, singura delegaţie română de intelectuali dintre multele venite la Moscova după 23 august 1944, care s-a întîlnit cu Conducătorul URSS.
Ce s-a discutat la întîlnirea respectivă n-am putut afla din presa vremii. În volumul lui Gheorghe Buzatu intitulat România sub Imperiul haosului (1939-1945), RAO, 2007, am dat peste documentul Stenogramă-Delegaţia ARLUS în URSS primită de I. V. Stalin. Îl redau în întregime:

„Stalin: Cîte universităţi sînt în România? Există învăţămînt primar obligatoriu? Atunci înseamnă că la Dv. nu există analfabetism? În această situaţie, nu sînt comisii ce acţionează împotriva părinţilor care nu-şi trimit copiii la şcoală? Statul se îngrijeşte de aşa ceva? Sînt teatre în România? Cum se simt maghiarii sub stăpînirea românească?

P[arhon]: Cei democraţi se înţelegeau, cu ceilalţi – mai puţin. Mai sînt reacţionari, şi la ei, şi la noi, dar cu vremea îi vom învinge. Petru Groza le vorbeşte în limba lor şi are mare trecere la ei…

Stalin: Sînt şi şcoli maghiare?

Petrovici: Da. Nu este sat maghiar fără şcoală primară maghiară; au o mulţime de şcoli secundare şi o universitate de stat în Cluj cu limba de predare maghiară.

Stalin: Polonezii în Statele Unite n-au nici o şcoală, nici primară.
Armata Roşie a provocat dezordine în România? Pentru că disciplina este foarte mare într-o armată în război, dar e mai greu să păstrezi aceeaşi disciplină cînd războiul s-a sfîrşit.

Parhon: Sînt cazuri, dar multe provocate de ai noştri, care s-au îmbrăcat în uniforme ruseşti. Prezenţa armatei e necesară.

Stalin: Noi am fost informaţi că în Polonia şi Iugoslavia s-au petrecut lucruri care nu sînt spre onoarea Armatei Roşii. Ar fi de mirare ca la Dv. să fi fost altfel. Ce gîndesc ceilalţi… (membri ai delegaţiei)?

M (Massini): Eu sînt colonel în armata română şi ca militar pot afirma că comandanţii sovietici ţin o disciplină magnifică.

Stalin: În timp de război disciplina a fost foarte tare, dar în timp de pace disciplina scade.

Petrovici: Comandanţii sovietici au bunăvoinţă şi doresc mult să ţină ordinea şi disciplina. Din nenorocire sînt şi elemente care în diverse ocazii produc dezordine. Populaţia este convinsă de aceasta. Aceste dezordini creează dificultăţi ARLUS-ului şi mişcării de democratizare a ţării. Cred că comandanţii ar putea să fie mai severi.

(Stalin se joacă cu un creion roşu pe un bloc).

Stalin: În ce oraşe?

Petrovici: Cluj, Braşov, Sibiu. Nu, la Cluj nu mai sînt, dar la Bucureşti.

Stalin: Dăunător pentru Armata Roşie.

Petrovici: N-am confundat Armata Roşie cu aceste elemente.

Stalin: Ştiu. Dar trebuie să mi se spună totul, ca să iau măsuri. În Polonia mi s-au plîns, în Iugoslavia la fel. Nu se poate ca în România lucrurile să fie clare. Cu cît veţi spune mai franc adevărul, cu atît va fi mai bine.

Oţetea: La Iaşi a fost o situaţie gravă pînă în decembrie [1944], dar incidentele au fost semnalate autorităţilor ruseşti, încît s-au luat măsuri. Incidentele au încetat.

Stalin: Trebuie să ştiţi că avem 11 milioane de omeni sub arme şi că nu toţi sînt sfinţi. Sînt elemente vicioase contra cărora luptă. Am pus această întrebare spre a putea lua măsuri împotriva acestor elemente vicioase (vorba devine domoală, înceată).

Rudenco: Reacţionarii pretind că elemente ale Armatei Roşii produc tulburări. Aceste cazuri se reduc în realitate la faptul că românii, elemente din Armata Română, se îmbracă în uniforme ruseşti şi se dedau la jafuri. Lucrul acesta este exploatat de reacţionari ca să compromită Armata Roşie. Dar nu numai atît, chiar reacţionarii înscenează asemenea incidente, îmbrăcînd jefuitori în uniforme ale Armatei Roşii.

Stalin: Mai are cineva de pus vreo întrebare?

Rosetti: Institutul de limbă şi cultură rusă de lîngă Universitatea Bucureşti are nevoie de doi profesori şi un director care ar fi bine să fie sovietici (Stalin notează).

Stalin: Dacă aveţi nevoie de cărţi, daţi o listă de ce anume aveţi nevoie.

Stalin: Ar fi bine să daţi în scris ceea ce cereţi. Vom reflecta şi, dacă va fi posibil, vom face totul.

Parhon şi Petrovici: În special de buletinele de specialitate publicate de universităţi.

M: Am cerut Voks-ului şi acesta ne-a trimis foarte multe, dar mai trebuie lucrări de specialitate. Acum am cerut acestea în special şi cred că Voks ne va satisface. Ne interesează filme şi dl Kemenov ne ajută. Ne-a dat chiar acum un aparat, dar ne mai trebuie. De asemenea, Voks se ocupă de crearea legăturilor de corespondenţă între oamenii de ştiinţă ruşi şi români. Pentru masele largi ne trebuie film şi aparate. Am primit un ajutor larg din partea oamenilor de artă şi ştiinţă sovietici care ne-au vizitat şi cred că acest sistem trebuie intensificat, căci s-a bucurat de mare succese, chiar de entuziasm. Reprezentanţi ai artelor diferitelor naţionalităţi sovietice, ucrainene şi georgiene ar fi bine-veniţi. Am vorbit cu Kemenov, am fost ajutaţi de Comisia Aliată de Control, Generalii Susaikov şi Vinogradov, şi de Ambasadă, Kavtaradze şi Dangulov.

Stalin: Ce s-a primit trebuie uitat. Spuneţi ce doriţi să primiţi.

Molotov: În timpul cît aţi stat aici aţi văzut tot ce aţi dorit?

Toţi: Spunem că nu, fiindcă n-a fost vreme.

Stalin: Nu totul este ideal la noi. E destul rău. E departe de a fi ideal (zîmbeşte). De ce n-aţi văzut şi restul? Poate vi s-au arătat şi satele lui Potemkin?

Petrovici: Nu, este vreme puţină.

Stalin: De ce nu staţi mai mult?

Petrovici: Sînt rector.

Eftimiu: Ar fi bine să fie mijloace de transport mai bune.

Stalin: Sînt trenuri şi avioane.

Eftimiu: Nu sînt destule.

Stalin: Vom face totul. Ţările noastre trebuie să se apropie de mult. Neînţelegeri istorice ne-au împiedicat. Acum situaţia e aşa că ceea ce trebuia să se întîmple s-a întîmplat. Războiul ne-a apropiat. Nu e rău fără bine. Dar via comunicaţie e cea mai bună între oameni. Dacă românii vor putea da ocazie de întîlnire oamenilor de ştiinţă, artă, cultură şi chiar populaţiei. Dacă vreţi, vom face tot posibilul.

Oeriu: Ce-am văzut în cele trei săptămîni, în laboratoare, în instituţii, fabrici… Să ni se trimită o copie a expoziţiei din Leningrad, apoi maiştrii sovietici care să lucreze la noi în fabrici şi să arate alor noştri.

Stalin: Ca o delegaţie sindicală reciprocă?

Oeriu: Nu ca o delegaţie, ci ca să lucreze efectiv.

Stalin: Mai bine se poate vedea cum lucrează aici. Cei ce vor să-i vadă, să vie aici. Dacă maiştrii sovietici s-ar duce în România, condiţiile de lucru şi tehnice ar fi altele şi n-ar mai da tot ce ştiu. Mai bine să vie lucrătorii români şi să vadă ce se lucrează. E mai natural şi mai practic. Lucrătorii şi tehnicienii polonezi au venit aici şi au văzut uzinele.

Oeriu: Să vie cercetătorii ştiinţifici.

Stalin: Nu avem nimic contră, dar, dacă sînt români doritori să se înscrie în universităţi şi şcoli superioare ruseşti, s-ar putea aranja. În şcoli universitare etc.

Oeriu: Filme cu subiecte din viaţa ţăranilor sovietici.

Stalin: Avem filme cu caracter ştiinţific, documentar pe care vi le putem trimite. Vom reflecta. Avem multe filme, în special ţărăneşti.

Stalin: Mai aveţi vreo chestiune? Am vorbit o oră şi un sfert. Sînt fericit că am avut ocazia să stăm de vorbă.

Stalin: Am făcut puţin pentru România

Protestele delegaţiei.

Stalin: Am făcut război.”

De remarcat incredibila slugărnicie a românilor din delegaţie, contrazişi – culmea! chiar de Stalin.